Dulce îmbrăţişare…

Posted on

Astăzi va avea o zi plină. Din nou! Ce bine! Adoră agitația!… Agitația întotdeauna îi alungă gândurile singuratice. Doar seara când ajunge în casa casa ei solitară își aduce aminte cât de singură se simte. Însă în această seară nu va mai avea timp pentru asta. Știa că va fi premiată pentru activitatea ei intensă în firmă și va trebui să fie surâzătoare, chiar dacă prețul pe care trebuie să îl plătească pentru munca intensă este singurătatea ei…
Se ridică din fotoliul comod pentru a-și alege ținuta. Trebuia să facă față tuturor privirilor curioase de la petrecere, chiar dacă nu avea nici un chef. “Poate cheful vine mâncând!parcă așa se spune…”- își spune sieși zâmbind. Tot corpul ei ţipă către ea să se răzgândească, oboseala învăluindu-i membrele și corpul subțire, însă responsabilitatea este responsabilitate. Nu a ajuns aici răzgândindu-se la fiecare pas. Încă este comodă în colanți și un tricou aruncat pe ea, însă momentul plecării se apropie.
Se duce către dressingul ei dezordonat şi se uită lung… O sumedenie de haine atârnate frumos pe umerașe se uitau la ea parcă făcându-i ocheade, însă nici cele împleticite nu se lăsau mai prejos. Ştia că are o problemă cu hainele. Uneori nu se poate opri din cumpărat. Toţi anii în care nu şi-a putut permite să îşi cumpere nişte haine de calitate şi-au pus amprenta asupra ei. Apariţiile ei întotdeauna erau şterse şi gri. A simţit mult timp toţi ochii din jurul ei râzând de ea.
Dar lucrurile s-au schimbat. A luptat atât de mult încât, privirile răutăcioase care au împins-o şi mai tare să muncească să ajungă pe o poziţie înaltă în companie, se uită acum umile la ea. Nu le-a spus nimic, însă şi tăcerea poate spune multe uneori. Iar supremaţia pluteşte în aer atunci, când intră ea în orice cameră.
Zâmbeşte pentru sine uitându-se încă o dată la dressing. I-a luat ceva timp să îl contureze. Îşi aminteşte şi acum. Primul lucru pe care şi l-a luat din primul salariu:  o rochie neagră cu spatele gol. I-a venit de minune la balul organizat de firma acum 7 ani. Rochia neagră şi-a păstrat magia şi acum. Sigur o va mai salva de multe ori. Mânecile lungi şi spatele gol al rochiei elegante întotdeauna au făcut senzaţie iar pantofii aurii  şi poșeta i-au completat foarte bine ţinuta… Se uită cu mândrie la ele…
Ochii i se duc şi către o mică bucățică de hârtie păstrată în colț. Râde amuzată şi o citește: 10 articole care nu trebuie să îmi lipsească: jeanşi casual simpli, bluză colorată simplă, pantofi fără toc şi cu toc, o rochie neagră simplă, un rucsac elegant, o poşetă de piele, o cămaşă, o fustă și o geacă de piele. Ha! Asta este lista care și-a făcut-o pentru a-și creiona imaginea de sine. Of! Este atât de conștientă că mulți oameni sunt atât de analitici şi îşi formează atât de uşor părerile despre alţii în funcţie de cum sunt îmbrăcaţi… A trebuit să se alinieze şi la asta!
În această seară va urca pe scenă pentru a i se decerna mult râvnitul premiu de excelenţă în expansiunea farmaceutică. Va trebui să poarte ceva office impecabil. Ochii ei verzi se duc surâzători către colecția de fuste şi cămăşi. Da! Fusta creion mulată si cămaşă albă  sunt perfecte iar pantofii negri cu toc o vor face mai înaltă.
Le ia pe toate şi le aşează pe micul fotoliu de la fereastră. Deschide geamul,iar aerul puternic de toamnă îi inundă nările. Afară plouă cu frunze şi vântul este destul de nărăvaş. Când iese va trebui să îşi ia şi un palton.Se întoarce la dressing. Da! Paltonul cu inserţii aurii este perfect!
Începe încet, încet să se îmbrace. Simte fiecare articol cum o îmbrățișează şi parcă nu se mai simte atât de singură… Cine ştie? Poate diseară va cunoaşte pe cineva…

-acest articol a fost scris pentru SuperBlog2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *